Parinte fiind, esti mereu ingrijorat pentru viata de care esti responsabil, cea a copilului tau. De ingrijorarile primelor lovituri pana la temerile ca nu se va descurca singurel la scoala, viata de parinte este mereu incarcata de ganduri si tulburata de pareri si opinii contradictorii. Pentru ca stim cat de dificil poate fi sa gasesti un echilibru intre dragoste si disciplina, intre a oferi si a cere, printre toate grijile pe care viata de parinte le aduce, ti-am pregatit un articol care sa te ajute in acest sens.
Rolul de parinte care-l creste si il iubeste
Rolul de a-l creste pe cel mic presupune satisfacerea nevoilor principale ale acestuia, precum hrana, ingrijirea din punct de vedere medical, oferirea unui adapost, precum si oferirea de iubire, atentie, intelegere, acceptare, timp si sustinere pentru micutul care incepe sa invete despre lume. In acest sens, il asculti pe cel mic, ai rabdare cu el si te distrezi alaturi de el.
Iti faci timp pentru copiii tai si te arati interesat de toate activitatile lor, ii incurajezi sa continue sa-si urmareasca visele si sa isi aprofundeze pasiunile. In general, atunci cand iti iei rolul de parinte care-l creste te bucuri de copilul tau si-l accepti fara a-i cere nimic, fara a avea asteptari in ceea ce inseamna comportamentul lui.
Atunci cand parintele isi ajuma acest rol, copilul:
- se simte bine in pielea lui
- se simte iubit si apreciat
- se simte ascultat – invata ca ideile, sentimentele si nevoile lui sunt importante pentru parinti
- incepe sa aiba incredere deoarece stie ca nevoile sale vor fi satisfacute
- invata ca poate face fata situatiilor dificile si provocarilor pentru ca nu este singur, caci mami si tati il vor sustine
- devine capabil sa daruiasca celor din jur si sa-i sustina pe ceilalti din punct de vedere emotional, avand ca exemplu parintele lui
- isi dezvolta capacitatea de a empatiza cu cei din jurul lui.
Prin sustinere si dragoste se dezvolta si se pun bazele relatiilor puternice dintre parinti si copii. Fiind apreciat doar pentru ceea ce este, copilul ajunge sa isi intareasca stima de sine si increderea, aceasta fiind una dintre cele mai importante sarcini din viata unui parinte. In sine, rolul de parinte care-l iubeste si creste este acel rol pe care fiecare parinte il resimte intuitiv ca fiind esential pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.
Insa, cantitatea de grija si implicare din partea parintelui trebuie foarte bine cantarita si calculata. Atunci cand esti prea iubaret poti ajunge sa fii prea protector, prea darnic si prea implicat in activitatile si in viata copilului.
Este adevarat ca acest lucru ni-l dorim fiecare dintre noi, dar copilul nu va ajunge decat sa fie un rasfatat, incapabil sa se descurce singur si nepasator la nevoile celor din jur, in ideea in care dorintele lui au fost mereu principale pentru parinti.
De cealalta parte insa, se afla cazurile in care parintele nu ii arata suficienta afectiune celui mic, in care mama este prea distanta din punct de vedere emotional sau in care tata nu este implicat aproape deloc in viata copilului. Ca rezultat, copilul ajunge sa nu se simta iubita si ajunge sa nu aiba incredere in oamenii din jurul lui.
Rolul de parinte care-l coordoneaza si disciplineaza
Meseria de parinte presupune insa si partea in care mama sau tata il „structureaza” pe cel mic, il ajuta si coordoneaza. Asumandu-ti acest rol, ii oferi copilului directie, impui reguli, te folosesti de disciplina, stabilesti limite, il inveti despre valoare si scop.
Parintele care-si coordoneaza copilul este de fapt un ghid care-l ajuta pe cel mic sa se schimbe, sa creasca, sa se maturizeze si are pretentia ca acesta sa fie responsabil pentru comportamentul si actiunile sale. Prin aceasta atitudine astepti ca micutul tau sa isi schimbe comportamentul pe masura ce invata si creste, sa se maturizeze si sa deprinda noi abilitati.
Atunci cand parintele isi asuma acest rol, copilul:
- se simte in siguranta datorita regulilor care il impiedica sa actioneze din impuls (parintele ii este alaturi pentru a-l ghida si pentru a-l ajuta sa actioneze in mod corect)
- invata sa faca fata frustrarilor si dezamagirilor cand descopera ca lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum si-ar dori
- descopera faptul ca lumea nu se invarte in jurul lui si devine mai putin egocentric
- invata sa aiba un comportament responsabil si ca este capabil sa se descurce si singur
- invata din greseli
- capata experienta in luarea deciziilor
- devine capabil sa isi exerseze abilitatie necesare pentru a se descurca si singur
- interiorizeaza regulile si valorile transmise de catre parinti.
Adesea parintii intampina probleme in a adopta acest rol la modul corect. Totusi, rolul de parinte care-l ghideaza este extrem de important pentru dezvoltarea copiilor, astfel ca modul in care ei ajung sa fie disciplinati, invatati si ghidati ofera reguli de urmat si stabileste asteptari din partea parintilor.
Contrar asteptarilor sau ideilor multor parinti, nu este nevoie sa fii rau pentru a stabili limite si reguli. De exemplu, poti alege sa stabilesti reguli chiar impreuna cu puiul tau si sa-l ghidezi astfel spre a-si modela un comportament pe care ti-l doresti.
Stabilirea unui program pentru activitatile extracurriculare poate reprezenta, de asemenea, un mod prin care il ghidezi spre cel mic spre dezvoltarea abilitatilor.In acest sens, daca stabilesti cu micutul tau sa citeasca 3 pagini dintr-o carte pe zi pentru a-si dezvolta si perfectiona abilitatea de a citi, la recomandarea doamnei invatatoare, ii oferi celui mic structura.
Stabilirea activitatilor nu trebuie sa fie lipsita de afectiune, intelegere si iubire, dar ea are ca scop ghidarea celui mic spre dezvoltarea abilitatilor sau spre eliminarea unui comportament pe care nu ti-l doresti.
Oferindu-le celor mici structura si coordonare prin disciplina si stabilirea regulilor de urmat, le oferi defapt sansa de a avea succes, caci ii ajuti sa se simta capabili si sa-si construiasca si intareasca astfel stima de sine. Astfel, este important sa iti asumi inca de la inceput dublul rol de parinte: cel care iubeste, dar si cel care disciplineaza.
